Dintr-un articol mai lung scris de Cuviosul Serafim Rose - in care ne vorbeste despre cine sunt acesti parinti sfinti si de ce este atat de important ca sa le citim lucrarile care cuprind invataturi duhovnicesti de un pret inestimabil pentru cei care doresc sa-si imbogateasca sufletul - am ales spre postare doar partea de inceput care face o introducere bine inchegata , de fapt un sumar - al ideilor ce urmau a fi expuse in continuare.
Parintele Serafim Rose de la Manastirea Platina din California, el insusi se numara astazi intre acei fericiti traitori in Hristos Domnul care ne-a indrumat pe calea Crestinismului adevarat , ajungand un punct de reper in vremurile prezente pentru intreaga ortodoxie , atat prin felul sau de a gandi cat si prin felul sau de a trai cat a fost in lume.
"Nu a existat
niciodată un asemenea veac al falşilor invăţători precum acest jalnic
secol al 20-lea, atît de bogat în jucărioare lumeşti şi atît de sărac în
cele ale minţii şi sufletului. Orice părere imaginabilă, chiar şi cea
mai absurdă, chiar şi dintre cele respinse pînă mai deunăzi de toţi
oamenii civilizaţi – acum îşi găseşte susţinerea şi propriul ei
„învăţător”. Cîţiva dintre aceşti învăţători dovedesc sau făgăduiesc
„puteri spirituale” şi false minuni, precum o fac unii ocultişti şi
„harismatici”; dar majoritatea acestor învăţători contemporani nu oferă
nimic mai mult decît un amestec slab de idei nedigerate pe care le-au
primit „din văzduh”, ca din partea unor „înţelepţi” (sau „inţelepte”) ce
se auto-întituleaza astfel, ce socotesc a cunoaşte mai mult decît toţi
cei din vechime, doar prin simplul fapt că vieţuiesc în „iluminatele”
noastre vremuri moderne. Prin urmare, filosofia are o mie de şcoli, şi
„creştinismul” o mie de secte. Unde poate fi găsit în toate acestea
adevărul, dacă mai poate fi găsit cu adevărat în vremurile noastre atît
de rătăcite?
Doar într-un
singur loc poate fi găsit izvorul adevăratei învăţături, provenind de
la Dumnezeu Însuşi, neîmpuţinat de-a lungul veacurilor şi mereu
proaspăt, unul şi acelaşi în toţi cei care Îl propovăduiesc cu adevărat,
purtînd spre mîntuirea cea veşnică pe cei ce Îl urmează. Acest loc este
Biserica Ortodoxă a lui Hristos, izvorul este Harul Prea-Sfîntului Duh,
şi învăţătorii cei adevăraţi ai predaniei dumnezeieşti, ce îşi are
obîrşia în acest izvor, sunt Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe.
Vai! Cît de
puţini dintre creştinii ortodocşi ştiu aceasta, şi cîţi ştiu îndeajuns
pentru a gusta din acest izvor! Cît de mulţi din ierarhii contemporani
îşi poartă turmele nu pe păşunile cele adevărate ale sufletului, Sfinţii
Părinţi, ci către căile pierzătoare ale înţelepţilor moderni ce
făgăduiesc ceva „nou” şi se străduie să-i facă pe creştini a uita
învăţătura cea adevărată a Sfinţilor Părinţi, o învăţătură care – este
prea adevărat – se găseşte într-un dezacord deplin cu ideile false ce
stăpînesc vremurile moderne.
Învăţătura
ortodoxă a Sfinţilor Părinti nu aparţine unei epoci, fie ea „veche” sau
„modernă”. A fost transmisă prin succesiune neîntreruptă din vremea lui
Hristos şi a apostolilor Săi, pînă în ziua de azi, şi nu a existat
niciodată o perioadă în care să fie nevoie a redescoperi o învăţătura
patristică „pierdută”. Chiar şi cînd mulţi dintre creştinii ortodocşi
s-au îndepărtat de această învăţătură (cum este cazul, de pildă, în
zilele noastre), adevăraţii ei reprezentanţi au transmis-o mai departe
celor ce însetau să o primească. Au existat mari veacuri patristice, cum
este epoca plină de strălucire a celui de al patrulea secol, şi au
existat perioade de decădere a conştiinţei patristice în randul
creştinilor ortodocşi; însă nu a existat nicicînd vreo perioadă, de la
întemeierea Bisericii lui Hristos pe pămînt, în care tradiţia patristică
să nu călăuzească Biserica; nu a existat nici
un secol fără Sfinţii săi Părinţi. Sf. Nichita Stithatul, ucenicul şi
biograful Sf.Simeon Noul Teolog, scria: „S-a ingăduit de către Dumnezeu
ca din generaţie în generaţie să nu înceteze pregătirea de către Sfîntul
Duh a proorocilor şi prietenilor Săi pentru rînduiala Bisericii Sale.”
Cel mai
instructiv este pentru noi, creştinii cei de pe urmă, să ne călăuzim şi
să ne inspirăm de la Sfinţii Părinţi ai vremurilor noastre, cei ce au
trăit în condiţii asemănătoare cu ale noastre şi, totuşi, au păstrat
nestricată şi neschimbată aceeaşi învăţătură mereu proaspătă, care nu
aparţine unei vremi sau unui neam, ci tuturor vremurilor pînă la
sfîrşitul lumii, şi pentru întregul neam al creştinilor ortodocşi."
http://paterika.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu