Din lucrarea "Cunoasterea de Dumnezeu si cunoasterea de sine" , ce a fost publicata inca in timpul vietii marelui duhovnic ascet m-am oprit la doua invataminte care sunt un minunat exemplu al intelepciunii practice dobandite de Parintele Ioan in urma unei jumatati de veac de slujire neintrerupta adusa Lui Dumnezeu si semenilor sai .
Despre ganduri
"Impotriveste-te oricarui gand rau, oricarei impatimiri fata de lucrurile stricacioase, oricarui simtamant de vrajmasie fata de altii, si Dumnezeu iti va ajuta, gandurile bune, simtamintele inalte, duhovnicesti, simtamintele de dragoste vor precumpani in tine. Altfel, daca nu te vei impotrivi raului, te vor birui gandurile si simtamintele dimpotriva, inima ta va fi biruita de patimi rele."
Despre rugaciune
"Dumnezeu nu primeste rugaciunea noastra daca ne maniem, daca ne inversunam impotriva cuiva.
Lucrul acesta este stiut din experienta. S-a intamplat o data sa ma supar si dupa aceea sa ma impac. Inainte de a ma fi impacat, rugaciunea mea nu sporea, mergea greu si este limpede ca nu era placuta lui Dumnezeu ; dupa impacare, a inceput sa mearga cu usurinta, cu dulceata si in chip vadit, era placuta lui Dumnezeu. Ea mi-a adus pace si bucurie in Duhul Sfant. Asadar inainte de a ne ruga sa ne impacam neaparat cu cei ce ne-au suparat sau pe care i-am suparat."
Voi incheia cu un alt fragment din aceeasi carte deoarece mi se pare a fi foarte potrivit ca o concluzie la orice invatatura duhovniceasca si are darul de a ne incuraja si de a intari straduinta noastra pe calea cunoasterii si apropierii de Domnul Dumnezeul nostru.
"Cand sunt al lui Dumnezeu imi este bine, iar cand sunt al meu imi e rau. Altfel spus, atunci cand prin credinta, prin ganduri, cuvinte si fapte bune sunt aproape de Dumnezeu , am pace si bucurie in suflet, iar cand prin necredinta sau indoiala, prin ganduri, dorinte si fapte rele ma departez de El, in sarmanul meu suflet se instapanesc necazul si stramtorarea."
