Cinstirea Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului - 1 octombrie

Bucura-te, puternica desteptare a constiintelor celor adormite!

Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoi, ci din primejdii ne izbăveşte pe noi, una curată, una binecuvântată!

 

Biserica admite ca adevar neindoielnic faptul ca Acoperamantul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu se intinde peste tot neamul omenesc si indeosebi peste neamul crestinesc si peste fiecare dintre noi in parte. Preasfanta Fecioara, ca o Maica multiubitoare, iubeste tot neamul omenesc, dar cel mai mult pe crestini; poate ea sa ramana indiferenta fata de viata si soarta oameni­lor, sa nu poarte grija de ei, sa nu ii acopere cu Acope­ramantul ei? Rugaciunile Imparatesei Ceresti, savarsite pentru noi, sunt primite cu bunavoire de Fiul ei si Dumnezeu. La rugamintea ei, El a savarsit prima Sa mi­nune, prefacand apa in vin in Cana Galileii. Si aceasta lectie evanghelica este pentru crestini cea mai imbucu­ratoare dovada a acelui adevar, ca Maica Domnului mij­loceste in chip neobosit pentru crestini inaintea Fiului ei.
Sa ne amintim, iubitilor, aceasta istorie evanghelica si sa ne oprim la ea, cercetand-o mai in amanunt. Sa luam aminte la faptul ca evenimentul petrecut in Cana Galileii nu are, parca, o asa de mare insemnatate; totusi, Preasfanta Fecioara nu a lasat nici acest lucru marunt al vietii fara atentia ei deosebita, incredintandu-ne ca Acoperamantul ei se intinde peste toata viata noastra, peste toate imprejurarile, atat peste cele neinsemnate, cat si peste cele ce au mare insemnatate pentru noi.

Din cartea   Arhimandrit Chiril (Pavlov), "Lauda Maicii Domnului" - Editura Egumenita 2012

https://www.youtube.com/watch?t=7&v=filVQv-ZReU

 http://www.cuvantul-ortodox.ro/2014/10/01/acoperamantului-maicii-domnului-predici-audio-lacrimile-mamei/

Mai recomandam si :

Predici la sarbatoarea ACOPERAMANTULUI MAICII DOMNULUI, intins asupra lucrurilor mari sau marunte din viata celor credinciosi. Cum sa castigam si noi ajutorul Maicii Domnului, CUM SA SPORIM LEGATURA NOASTRA CU EA? | 

IMPARATEASA MEA…

http://www.razbointrucuvant.net/files/Putna_Cantari_Acoperamant/Luminanda%20%28La%20acoperamantul%20MD%29%20gl%203.mp3

Imparateasa mea cea preabuna si nadejdea mea, Nascatoare de Dumnezeu, primitoarea saracilor si ajutatoarea strainilor, bucuria scarbitilor si acoperitoarea necajitilor, vezi-mi nevoia, vezi-mi scarba, ajuta-mi ca unui neputincios, hraneste-ma ca pe un strain, necazul meu il stii, deci il dezleaga precum voiesti, ca n-am alt ajutor afara de tine, nici alta folositoare grabnica nici alta mangaiere buna, ci numai pe tine Maica lui Dumnezeu, ca sa ma pazesti si sa ma acoperi in vecii vecilor, amin.

 

sursa: Cuvantul Ortodox

Postare - Cristina David

Rugaciune catre Nascatoarea de Dumnezeu, a Sfantului Grigorie Palama

Rugăciune către Născătoarea de Dumnezeu, a Sfântului Grigorie Palama

Fecioară Stăpână Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul cu trup, știu cu adevărat că nu sunt vrednic, nici se cuvine ca eu, cel atât de desfrânat, să privesc cu ochii mei spurcați icoana ta, a Celei Preacurate, a celei ce ai și trupul, și sufletul, curate și nespurcate, și să o sărut cu buzele mele cele necurate și întinate sau să mă rog ție. Căci cu dreptate este ca, de mine, cel desfrânat, curăția ta să se îngrețoșeze și să mă urască. Dar, fiindcă Dumnezeu, pe Care L-ai născut, S-a făcut Om, ca să-i cheme pe cei păcătoși la pocăință, pentru aceasta, și eu, îndrăznind, mă apropii de tine, rugându-mă cu lacrimi.

Primește această mărturisire a greșalelor mele celor multe și grele și o du Unuia-Născut Fiului tău și Dumnezeu, rugându-te Lui ca să fie milostiv sufletului meu celui ticălos și necurat. Căci de mulțimea fărădelegilor mele sunt oprit a căuta la Dânsul și a cere iertare. De aceea, pe tine te pun solitoare și mijlocitoare.

Căci, dobândind daruri multe și mari de la Ziditorul și Dumnezeul meu, dar uitându-le pe toate și arătându-mă nemulțumitor eu, ticălosul, m-am alăturat dobitoacelor fără de minte și m-am asemănat lor. Aflându-mă sărac de fapte bune, bogat în patimi, plin de rușine, lipsit de îndrăzneala cea dumnezeiască și osândit de Dumnezeu, făcându-mă plâns îngerilor, de râs diavolilor și urâciune oamenilor, mustrat de conștiință și rușinat de lucrurile mele cele rele și înainte de moarte fiind mort, mai înainte de judecată de mine însumi fiind osândit și, mai înainte de osânda cea fără de sfârșit, muncit de deznădejde. Pentru aceea, dar, numai la al tău sprijin alerg, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, eu, cel ce sunt dator cu nenumărați talanți, cel ce mi-am cheltuit avuția cea părintească în dezmierdări cu desfrânatele, cel ce m-am desfrânat mai mult decât desfrânata, cel ce am făcut fărădelege mai mult decât Manase, cel ce m-am făcut mai nemilostiv decât bogatul, cel ce sunt slugă lacomă, vas al gândurilor rele, vistierie a cuvintelor celor urâte și spurcate și străin de toată fapta cea bună.

Miluiește-mă pe mine, cel smerit, milostivește-te spre mine, cel neputincios. Mare îndrăzneală ai la Cel Ce S-a născut din tine și nimeni nu are putere, precum Tu, Maica lui Dumnezeu. Că toate le poți, ca ceea ce ești bună și mai presus de toată făptura și nimic nu-ți este ție cu neputință, numai de vei voi. Deci nu trece cu vederea lacrimile mele, nu te întoarce de la suspinul meu, nu lepăda durerea inimii mele și nu-mi rușina năejdea mea cea întru tine, ci cu rugăciunile tale cele de Maică silind milostivirea ce nesilită a Fiului tău Cel bun și Dumnezeu, învrednicește-mă pe mine, ticălosul și nevrednicul robul tău, să-mi iau iarăși frumusețea cea dintâi, lepădând grozăvia patimilor; să mă slobozesc de păcat și să mă robesc de dreptate; să mă dezbrac de spurcăciunea dulceții celei trupești și să mă îmbrac în sfințenia curăției celei sufletești, să mor lumii și să viez faptei celei bune. Călătorind eu, călătorește împreună cu mine. Înotând pe mare, înoată împreună cu mine. Necăjit fiind, mângâie-mă. Împuținându-mă la suflet, îmbărbătează-mă. Îmbolnăvindu-mă, dăruiește-mi sănătate. Nedreptățindu-mă, izbăvește-mă. Năpăstuit fiind, ajută-mă. Primejduindu-mă spre moarte, apucă degrab de mă scoate. Vrăjmașilor celor nevăzuți, arată-mă totdeauna înfricoșător. Ca să cunoască toți cei ce mă asupresc cu nedreptate al cui rob sunt.

Așa, Stăpână Preabună, Născătoare de Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea cea ticăloasă și nu-mi rușina nădejdea mea cea întru tine, ceea ce ești, după Dumnezeu, nădejdea tuturor marginilor pământului. Stinge fierberea trupului meu, potolește viforul cel cumplit din sufletul meu, îmblânzește mânia cea amară, șterge din mintea mea trufia și mândria părerii celei deșarte. Împuținează în inima mea nălucirile cele de noapte ale duhurilor celor viclene și bântuielile cele de ziuă ale gândurilor celor necurate. Învață-mi limba să grăiască cele de folos, povățuiește-mi ochii să vadă curat, îndreptează-mi picioarele, ca să alerge fără de împiedicare pe calea cea fericită a poruncilor lui Dumnezeu, sfințește-mi mâinile ca să le ridic cu vrednicie către Cel Preaînalt, curățește-mi gura, ca să-l chem cu îndrăzneală „Tată” pe Dumnezeul Cel Sfânt, deschide-mi urechile mele, ca să aud simțitor și gânditor cuvintele Sfintelor Scripturi, cele ce sunt mai dulci decât mierea și fagurul și să viețuiesc după ele, întărit fiind de tine.

Dă-mi vreme de pocăință și de întoarcere a gândurilor. Ferește-mă de moarte năpraznică. Osândit fiind de conștiință, izbăvește-mă. Și mai pe urmă de toate, fii lângă mine la despărțirea sufletului de trupul meu cel ticălos, alinându-mi sila cea nesuferită, ușurându-mi durerea cea nespusă, mângâindu-mi strâmtorarea cea cumplită, izbăvindu-mă de fața cea întunecată a diavolilor, slobozindu-mă de cercarea cea nemilostivă a vameșilor celor din văzduh și a stăpânitorilor întunericului, rupându-mi înscrisele păcatelor mele celor multe, împrietenindu-mă cu Dumnezeu, învrednicindu-mă stării celei de-a dreapta la Judecata cea înfricoșătoare și făcându-mă moștenitor al bunătăților celor veșnice și nestricăcioase.

Această mărturisire o aduc ție, Stăpâna mea, Născătoare de Dumnezeu, lumina ochilor mei celor întunecați, mângâierea sufletului meu, folositoarea și nădejdea mea cea după Dumnezeu. Pe care primește-o cu blândețe și mă curățește de toată spurcăciunea trupului și a sufletului. Și mă învrednicește ca în veacul acesta de acum să mă împărtășesc fără de osândă cu Preasfântul și Preacuratul Trup și Sânge al Fiului tău și Dumnezeului nostru, iar în cel ce va să fie, fă-mă părtaș Cinei celei preadulci și cerești a desfătării Raiului, unde este locașul tuturor celor ce se veselesc, ca, dobândind eu aceste bunătăți, să slăvesc în vecii vecilor numele cel preacinstit și de mare cuviință al Fiului și Dumnezeului tău, Care îi primește pe toți cei ce se pocăiesc din tot sufletul, pentru tine, ceea ce te-ai făcut mijlocitoare și chezășuitoare tuturor păcătoșilor. Că prin tine, Stăpână preabună și prealăudată, se mântuiește toată firea omenească, lăudându-L și binecuvântându-L pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea Cea Preasfântă și deoființă, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pocăința – Poarta Împărăției, Epifania, Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul”, Alba Iulia, 2003, pp. 100-104.

Postare - Cristina David

Cum ne rugam lui Dumnezeu si Maicutei Domnului

Părinte, cum e cel mai bine să ne rugăm: cu voce tare, în şoaptă sau în gând? 

Potrivit „Învăţăturii de credinţă ortodoxă“, ne putem ruga în gând, cu glas tare sau chiar în amândouă felurile în timpul uneia şi aceleiaşi rugăciuni. Rugăciunea cu glas tare are însemnătatea ei: exteriorizează simţămintele lăuntrice ale omului şi face legătură cu ceilalţi fii ai Bisericii şi fraţi întru Hristos, întărind credinţa comună. Totodată, răscoleşte simţirea inimii şi sporeşte evlavia atât în cel care o rosteşte, cât şi în cel care o ascultă. Rostirea rugăciunii cu voce tare creşte de multe ori capacitatea de concentrare a celui ce o rosteşte şi, astfel, într-o formulare pregnantă, putem spune că numai în rugăciunea trăită fără risipire creştinul este în mod efectiv el însuşi. Este bine să ne rugăm în orice mod putem. Puterea şi acţiunea cuvântului rugăciunii nu depind în mod esenţial de modul în care este rostită, ci de faptul că omul „se aşază“ cu sufletul şi cu trupul înaintea lui Dumnezeu „liber de mânie şi de gând“. (I Timotei 2, 8).

Când împlineşte Dumnezeu rugăciunile noastre?

Răspunsul poate fi dat în mai multe chipuri. O cale sigură este atunci când rugăciunea noastră este însoţită de post, de milostenie şi viaţă fără prihană. Milostenia şi postul sunt aripi care înalţă rugăciunea. Aceste trei fapte bune – rugăciunea, postul şi milostenia – se întrepătrund şi se ajută între ele pentru folosul nostru. De asemenea, rugăciunile noastre sunt foarte repede ascultate când chemăm în ajutor pe Maica Domnului şi pe sfinţii lui Dumnezeu şi când aceste rugăciuni sunt făcute de mai mulţi credincioşi împreună. Părintele ceresc ascultă şi împlineşte rugăciunile noastre când stăm dinaintea Sa cu gândul neîmprăştiat, cu evlavie şi smerenie, cu încredere fiască, când alungăm din minte orice gând omenesc, orice grijă pământească şi orice pornire pătimaşă, venind în tainică comuniune cu El. Însă chiar dacă Dumnezeu nu împlineşte întocmai rugăciunile noastre, ele tot aduc roadă în suflet, făcându-l mai bogat, mai matur. Sub razele sfinte ale rugăciunii, sufletele noastre cresc, se înalţă şi pârguiesc în noi roade tainice.

sursa Ziarul Lumina

Repetă astăzi de multe ori: “Doamne, viaţa mea e în mâinile tale!“

“Maicuta Domnului ,viata mea e in mainile tale ! “

articol postat de Cristina David